Iquitos…. si jungla AMAZONIANA 

Cu suspin am lasat Iquitos in spate, cu siguranta cea mai surprinzatoare destinatie de pana acum. Oameni buni, puneti bani sub pres si mergeti in Iquitos!! 😂 Nici nu stim de unde sa incepem povestea.

Dupa ce ne-am saturat pana peste cap de ruta turistica peruana, am hotarat sa luam un avion din Lima, unde am petrecut mai putin de 24h dar unde ne-am si intalnit cu Brian – un tanar american din Chicago, veteran de razboi ce lucra pe/ cu submarinele americane in misiunile de razboi … un baiat de nota 20+ – ca tot e la moda PLUSUL 😉. El ne-a dus la statia de bus spre aeroport dupa ce am petrecut o ora pe faleza Limei, in Miraflores.

Odata ajunsi la aeroport, am aruncat ce nu era de transportat la bagajul de mana si am cautat un ‘transporter’ pentru briceagul nostru valoros din Chile (asta dupa ce la imbarcarea spre Paris din februarie am pierdut primul briceag). Carausul a fost cel mai simpatic neamt calator, Jonathan Ge-Ha cu care ne-am distrat in saptamanile ce au urmat si de la care am si invatat cate ceva. Aterizati in Iquitos (cel mai mare oras din lume deconectat de infrastructura rutiera a tarii si in care se poate ajunge doar cu avionu’ sau barca) l-am recuperat pe Jonathan si am pornit spre ce avea sa devina our safe spot, pentru cateva zile bune, The Amazon Within Hostel, pe care il recomandam cu caldura. Side note. Peru detine de la vest la est urmatoarele: Cea mai arida coasta din lume, cea a Pacificului, cel mai mare lant muntos – Anzii, iar de iti continui calatoria vei da de cea mai mare jungla, adica cea a Amazonului. Apoi sfarsesti in cel mai mare oras al lumii ce nu este conectat la infrastructura rutiera. Mr. Ceasca ar fi fost gelos, sigur! 

Orasul este intr-o continua miscare si agitatie. Oamenii muncesc mult pentru fiecare ban, fie zi, fie noapte, fie legal sau ilegal si niciodata cu bon fiscal 😂. Iquitos este poarta junglei Amazoniene asa cum Tulcica e poarta Deltei Dunarii, si da, recunosc m-am gandit des la cat de mult seamana cu ‘acasa’. Pe strazi e plin de ‘antreprenori’: unii gatesc pentru familia lor si mai pun de cateva portii in plus ca sa le vanda in fata casei, se vand fructele din jungla la orice pas, oricine face moto-taxi daca detine un tuck-tuck, iar agentii de turism roiesc in oras oferind cele mai incantatoare experiente: tururi de 2,3,4,5 zile sau cate vrei tu prin jungla, ture de barca prin imprejurimi, experiente mistice cu shamani, retreaturi de ayahuasca, plante medicinale, party-uri… tot ce vrei si ce nu vrei. Cultura generala de underground a crescut considerabil in timpul sederii nostre si asta in conditiile in care mainstreamu’ it’s not our cup of tea. Nu, nu am facut ayahuasca (inca!).

Prima intalnire cu zumzaitul moto-taxiului de la aeroport catre hostel dar si cu poluarea unui oras in care umezeala e de aprox 80%, vantul e absent si misuna mii de motoare vechi in putini timpi. 

Cateva dintre obiceiurile localnicilor expuse mai jos:

Chicha Morada, adica suc de porumb negru, servit la punga de plastic cu pai. Fantastic! 

Metoda de racorire in zapuseala junglei: baie in cea mai murdara apa. Pozele nu transmit mirosuri!!

Piata Belen … vizitata in ziua 2 (la finalul zilei, eu, A, aveam sila si abia asteptam sa pornim spre alta destinatie). Jeg ca la ei… la ni-me-nea! Iquitos este cel mai sarac oras vazut pana acum. O piata imensa pe care nu am putut vizita-o in toate splendoare ei pentru ca suntem lenesi. Acolo se aplica zicala, cine se trezente de (foarte) dimi se duce la piata si vine incantat. Totul este foarte ieftin. Zilnic se aduna pietari din jungla sa-si vanda frutas & verduras, peste, gaini, hamace, plante medicinale si din pacate animale salbatice. Ce se intampla cu ce lasa in urma e alta poveste. Jeg, zoaie, mortaciuni, vulturi si caini. Apropo, cainii din Iquitos parca s-au nascut in ’86 la Chernobyl 😕. Au si propria rasa: caine fara par. Saracii… sunt urati si deformati! Spre rau la marginea pietei era cel mai murdar cartier de locuinte vazut vreodata. Poate doar imaginile din Slamdog Millionaire mai pot concura cu Orasul plutitor.

Cantitatea dusa in spate de acest om este impresionanta, saracul abia mai respira atunci cand se oprea sa se odihneasca. Chiar de acesti platanos (banane verzi) se culeg usor, cu munca depusa pentru comercializare abia isi scoate banii. 

Farmacie autentica cu chimicale. Insa putini oameni stiu cate plante medicinale ofera jungla: de la simple dureri de burta sau de oase, pana la cancer sau remedii pentru fertilitate. 

Mica afacere de familie din fata case cu deschidere la sufrageria cu telenovele. Atentie, frunzele se ung mai intai cu ulei 😊

Arta stradala. Teatru in buricul targului.

Un barber shop, direct pe faleza. 

‘Orasul’ plutitor si foarte urat mirositor.

Dupa ce a fost inventat cauciucul (Charles Goodyear – 1844), Iquitosul si-a vazut sansa pentru evolutie economica – cererea mare din industria auto a facut ca orasul sa colcaie de baroni si bani. Veniturile au schimbat orasul insa si oamenii – popoarele indigene ale regiunii au fost fortate sa lucreze in conditii nu intocmai favorabile. Cum nu existau plantatii propriu-zise, localnicii erau trimisi in misiuni de cautare si ulterior de extractie a materiei prime prin jungla cea mare cu o maceta in mana si-atat.  Insa, cum orice poveste are inceput si final, locul a devenit doar o amintire dupa ce niste englezi au reusit sa scoata ilegal din Peru cateva seminte de arbore de cauciuc iar productia globala s-a mutat in Malayesia – mai ieftin si mai eficient. Un alt semn de schimbare radicala a orasului: in timpul boom-ului, transportul se facea cu vapoare pe rau (steam boats), ce erau folosite ca hoteluri si bordeluri pentru bogati, insa dupa episodul Malayesia, acestea au fost abandonate, distruse sau vandute; orasul s-a golit de bogatani, lasandu-i in urma pe acei indigeni ce au populat spatiul urban. Poporul s-a inmultit considerabil de la 1500 de locuitori pe la finalul anilor 1800 pana la jumatate de milion de locuitori in prezent. 

De la atata bogatie, baronii au renuntat la a-si construi casele cu resursele junglei, in schimb au importat din Europa. Acum au ramas niste ruine, cu iz de Portugalia.

‘Masina’ de politie a orasului. 

Monkey Island… locul in care am inteles dragostea pe care o poate transmite o maimuta. Da, maimutele sunt ataaaat de iubitoare cum n-am crezut vreodata! Aaa si la monkey island aveam sa ne intalnim maimutica noastra cu care am petrecut alte 2-3 saptamani minunate, dar despre ea in urmatorul post.

Aaron, cel mai carismatic personaj din filmul nostru, momentan contra-candidatul lui Trump la urmatoarele alegeri prezidentiale din USA :)). Era usor teleghidat in ziua aia, insa l-am ajutat sa ajunga acolo unde dragostea-i neconditionata: la maimute! 

Woolie Monkey, aparent cea mai inteligenta specie de maimute si cea care se apropie cel mai usor de om, isi cauta hrana in gura lui Jonathan. Doar am spus ca sunt inteligente ;). 

Fight! Acest loc este, de fapt, un centru de salvare pentru cele care traiesc in captivitate, sunt confiscate de pe piata neagra (fie le vand la circ, fie ca animale de companie). Dupa ce petrec un timp in acest resort, sunt eliberate in salbaticie daca indeplinesc conditiile de supravietuire. 

Jungla Amazoniana… un vis!! Cate n-am vazut acolo.. pasari ce ne cantau continuu, maimute, lenesi catarati in varfuri de copac, caimani, delfini, piranhia, tarantule, tantari, tot felul de insecte si muuuuulte alte oratanii vazute doar la TV.

Am luat un tur de vreo 5 zile in jungla inundata, iar organizatorii ne scoteau in barcute de 2 sau 3 ori pe zi la tot felul de activitati legate de ecosistemul Amazonian. Tururile astea nu erau chiar ieftine, si asa cum am mai povestit peruanu’ profita de orice ocazia sa mai faca un ban. Insa in Iquitos, hotu’ nu s-a intalnit cu prostu’. Oferta initiala a fost de 250 USD/ persoana/excursia de 5 zile dar dupa negocieri ce au durat practic 4 zile,  am platit 230 USD pentru amandoi 😎

Casa noastra pentru cateva zile… un vis in paradis! 

Frumos, frumos in jungla dar iata cine ne-a intampinat la intrare in casa in care urma sa dormim. Mr. Tarantula care a fost mangaiat si gadilat de Dani. Tot in primele ore de jungla povestile din jurul nostru erau despre scorpionii gasiti in camere. Am fost oare norocosi ca n-am vazut nici macar unul?

Baile benevole alaturi de piranhia 🙂

Aici avem doar niste delfini gri, ca cei roz n-au stat la poze.

Intr-o dimineata, ghidul nostru ne-a dus pe un drum stiut numai de el (si de toti ceilalti ghizi 🤣), a scos dintr-o punga cateva merinde impachetate in secret si a inceput sa faca precum maimutele. Simpaticele astea au inteles ce spunea el acolo si foarte curand le-am vazut venind din toate directiile, sarind din creanga-n creanga pana in barca noastra pentru un mic dejun gratuit.

Dupa ce si-au umplut burticile si ne-au controlat sa nu cumva sa mai avem ceva ascuns, a venit timpul si pentru ceva dragoste. Iar dragostea de wooly nu se uita niciodata! 😍

Nu degeaba i se spune maimutareala 🐵

Bun! The Jungle Treck… VAI!!! Probabil nu ni se va sterge din memorie cum am plecat cu cizme de cauciuc ca sa nu ne udam si am ajuns sa inotam, ba chiar sa mergem pe sub apa cu Printesa pe umeri :)))Superhero si Printesa Amazoniana. Doar nu era sa ma scufund alaturi de crocodili, caimani, piranhia si cine stie ce alte oratanii 😋

Arborele de cauciuc

Dupa semne, nu am fost singurii care si-au incercat maceta pe scoarta copacilor

MACETEEEEEE!!!!

Numai arahnofobie sa nu ai…

Nimeni nu a fost ranit!

The walking tree – arborele mergator, perfect adaptat pentru sezonul ploios. 

Dani din Nepali

Ghidul nostru, Israel, stia sa ne cheme animalele, pasarile, cunostea canalele si locurile ca-n palma. In plus era si shaman, stim pentru ca i-am auzit incantatiile intr-un miez de noapte… Neobisnuit si putin infricosator sa stii ca esti in inima junglei, inconjurat de ape si sa auzi ceremoniile intr-un intuneric de-l tai cu cutitul… brrrr

Nuferii Amazonului au frunza cu diametru de 2 metri

Nu-mi amintesc numele baietului in albastru (dar sa ii spunem Juan Carlo), un italian pretios si foarte putin prietenos care ne-a oferit mereu exemple de asa nu! :)))

La vanatoare de caimani pe timp de noapte si pe ploaie…. saracutii, trec prin mainile multor turisti. 

Am fi dorit sa petrecem mai mult timp in mijlocul naturii, asa ca am cautat cazare in gospodaria unei familii. Ne-ar fi pus la dispozitie un dormitor (a se citi una dintre casute), o coaja de copac pe post de mijloc de transport si unelte de pescuit. Pana la urma am renuntat insa. Mai jos, gospodaria acestei familii.

Si ce daca e apa in jurul casei? Asa cum ieseam si noi sa ne jucam in spatele blocului, si copiii de aici stiu sa se distreze!

Iar daca telefoanele nu aveau semnal decat la 1 km mai jos pe rau, ca sa schimbi o vorba cu vecina trebuie sa-ti iei jungle-mobilul si sa te deplasezi pana acolo. Nu ai nevoie de benzina, RCA, ITP sau mai stiu eu ce. Pana sa nu faci, ca se lasa cu baita 

Si statul pe prispa difera nitel, ha?  

Bucataria noastra functiona continuu sa ne ofere cele mai bune arome. Am gura inundata doar cand ma gandesc la bogatia ecosistemului si ce ne ajungea in farfurii. Mai jos, platano – banane verzi prajite. Mnom-mnom

Aaaand, back to Iquitos! Pam-pam! Vrajiti de minunatiile traite, ne-am intors cu tone de energie si foarte pusi pe treaba. Primele urme de voluntariat s-au nascut si am obtinut discount la cazare. #HaiCaSePoate

Draga noastra Noa, o fata finuta si foarte frumoasa din Coasta de Fildes dar educata la Paris, ce facea furori si lasa frunti umede cand aparea intr-un tricou decoltat cu mandolina-n mana cantand cu o voce angelica Hallelujah! Aaaah, Noa!!! Revenind, ea, Noa, avea un proiect ce-l punea in aplicare in scolile din Iquitos : eco-educatie pentru pusti si, cum noua ne plac pustii dar ne place si natura, ne-am alaturat initiativei si am avut parte de distractie pe cinste.

E posibil sa ne fi iubit atat de tare si pentru ca i-am scapat de cateva cursuri. Intrebarea noastra a fost ¿Que es la naturaleza y el medio ambiente para ti? Fiecare a desenat ce i-a trecut prin minte, aruncand pe furis priviri catre strainii exotici sau tragandu-ne din cand in cand de maneca sa ne intrebe daca e bine ce fac 😻. Au avut si pauza de masa in care fiecare a scos farfuria din ghiozdan si, pe rand, fara sa se inghesuie, au trecut pe la bucatarie sa-si ia mancarea gatita. Un pranz in toata regula, servit in curte sau in banca! 

Mai jos lipitorile mele intr-un cadru mai formal…

si aici ale lui Dani… navala pe cret! 

Am strans lucrarile, am evitat cat mai bine raspunsul la intrebarea cand mai veniti? si am parasit scoala parca pasind pe nori. Odata reintorsi la hostel ne-am delectat cu desenele lor.

Party like there’s no tomorrow si… operatiunea House Party. O noapte cat zece in care am dansat ca nebunii pe muzica DJ-ilor nostri Jonathan Neamtu’ si Yuri Olandezu’. DJs, bautura, mamasite, motoare ambalate, animatoare si de la capat… o noapte cat zece cum spuneam, finalizata cu o tura de tuck-tuck pan’ la aeroport si inapoi (asta merita facuta si numai ca sa te racoresti putin) iar apoi somn pana’n seara.

Cei 3 oameni care ne-au facut sederea in Iquitos de neuitat sunt mai sus. Si clar oameni pe care dorim sa-i reintalnim. Aaron in special (stanga) ar merita postul lui si doar al lui. Cate povesti ne-a spus despre viata, parca scoasa din filme…. nu sunt multe de ni le amintim sau de le putem scrie, dar stim ca ne-am hahait alaturi de el zile intregi!! Aaron buddy, in this life we are gonna’ meet again. It’s a promise we already made! 🤗

O seara fara poze ne-a adus alte personaje si amintiri memorabile: am plecat de la hostel cu doi francezi si m-am intors cu doi Argentinieni… si un dreadlock 😂. La doar cateva ore dupa, l-am cunoascut pe barbosul Liam. Omul avusese un restart al vietii la doar cateva zile dupa o sedere de doua saptamani intr-un ayuhasca retreat. Las aici marturie ca am cunoscut-o pe Betsy…. alt om despre care vorbesc continuu si care, printr-un twist al sortii, l-a intalnit pe Jonathan al nostru pe vaporul cu care au coborat Amazonul pana in Brazilia. Inca am cremele ei si alte chestii pe care a vrut sa nu le mai care si pe care le-am luat eu. Ba chiar am facut si schimb de pantaloni. Da, ii port cu drag!

 

 

 

Good night, 

Me & My Monkey