Si spuneam ca am plecat din Maranduba la Rio de Janeiro, doar ca nu aveam cum sa ratam niste plaje recomandate de localnici. Gandul ne-a ramas nitel in Maranduba, precum pozele facute de profa de yoga la o ora matinala, indecent pentru vacanta as adauga.

gringos in (ne)actiune
un zambet ce nu prea ne apartinea… oare stiam ca Rio nu avea sa ne ofere acoperis deasupra capului in seara aia?

Cred ca da, căci am ajuns in Paraty
unde orasul era impodobit de Craciun cu decoratiuni din sticle de plastic, de Coca Cola la PET. Ahh, un lucru frumos despre oamenii astia: ei stiu ce inseamna sa tina plajele curate si continua sa isi educe populatia in sensul asta. Mai mult, sunt localnici ce strang plasticul adus de ocean pe plaja.
unul din cele doua rauri ce taie micul orasel vine din muntii cu paduri tropicale si se varsa in cel mai calm ocean. O multitudine de insulite din imediata vecinatate ii tin dos ferindu-l de agitatie.
fiecare proprietate care are iesire la rau, a amenajat-o cum a putit mai bine. Unii au pus bancute, unii piscine, unii au facut baruri si restaurante
total intamplator, ne-am nimerit cand se strangeau la o repetitie pe plaja

ceva care sa ne reaminteasca cat de departe suntem de acasa
centrul vechi este pavat cu pietre mari, ceea ce face dificil mersul cu o inghetata in mana, spre exemplu 🙊
Pentru ca masinile ori nu au voie ori e prea dificil sa intre, am gasit cai legati de palmieri. Arhitectura este liniara, dar curge frumos prin fata ochilor. Un alt lucru pe care l-am aflat este ca aeroportul din Paraty nu are nicio cursa programata, fiind deschis numai pentru zborurile cu elicoptere sau avioane particulare din Rio sau SP
revenind la activitatile noastre zilnice, de calatori cu norma plina, aici am luat caiacul, am explorat si ne-am relaxat dupa ce ne-am negociat pretul cu un catalonian proprietar de SUP-uri si caiace. A cedat cand i-am spus de unde venim, dupa ce tocmai refuzase sa negocieze cu un neamt. Avantaj neasteptat pentru romani 😎
obiectivul era sa ajungem la …
the Mangroves… wow! Copaci ce cresc in apa sarata a oceanului… si respira prin radacinile ce le scoate din pamant.
am primit instructiuni sa gasim intrarea printre copaci, unde, in totala liniste se miscau crabi… multi, colorati, mari si mici, in apa, prin mâl si pe crengile copacilor. Impresionant!

la iesirea din padure, am dat de pasarile locului, stau la apa precum pelicanii in Delta

caldura, apa te cam indeamna la scaldat.
Am ocolit doua insule micute si patru ore mai tarziu returnam caiacul
ziua urmatoare, la capatul unei calatorii de 3,6 Reali, adica tot cam atatia lei, autobuzul ne-a lasat in Trindade, alt loc venit cu recomandare
in prima zi am ratat niste plaje asa ca am revenit, la timp ca sa prindem o demonstratie de dans contemporan
am fost la o cachoeira (cascada) sub care am facut masaj, iar mai apoi am pus hainele la uscat. Apa e calduta, cu valuri mari si totusi limpede, te imbie sa stai nemiscat, plutind in nestire
bun, deci ne mai si gatim. Pește de data asta, de la pescaria din cartier
ceea ce parea sa nu se mai intample, intr-un final s-a intamplat. Am ajuns in Rio, capitala culturala a Braziliei. Singurele lucruri pe care le stiam, statuia si favelele. Si pericolul de pe strazi care era adus in orice discutie despre oras.
ne-am ales un cartier recomandat ca „sigur” unde ne-am cazat si am iesit pe strazi sa prindem agitatia. Nimic out of the ordinary
dis de dimineata, asa cum ne sta noua bine, am plecat in cautarea mantuitorului. In spate e „dealul” de 700m pe care l-am luat voiniceste la picior, trecand prin Parcul National Tijuca.
Ce am citit despre parc, este ca prin anii 1850 un imparat a angajat pe cineva sa replanteze soiuri tropicale in locul trestiei de zahar si arborilor de cafea existente la acel moment. Acesta, impreuna cu 6 sclavi, a plantat in 12 ani vreo 70.000 de specii exotice. Impreuna cu regenerarea naturala, actiunea a dat nastere celei mai mari paduri tropicale dintr-un oras
un fluture cu un ochi urias pe aripi, dar care nu a reusit sa ne pacaleasca. Bine, cred ca nici nu a vrut, ca a stat cuminte la poză
semn!
in sfarsit am primit binecuvantarea de la capatul traseului. A venit de sus, de la 30 de metri inaltime
pe langa maimutele ce se jucau la o inaltime sigura pentru ele, am vazut si un Tărzănel pe liane
total neasteptat, am dat de un acvariu intr-o mica man-made grota. Tot in parcul national din buricul targului am dat de o pestera cu stalagmite si stalactite naturale de data asta.
Resedinta Fam Lagoa, ce a schimbat gradinile interioare si cele exterioare din still englezesc in stil italian iar in interior aveau o piscina maaaare si muuulte coloane. Familiar.
Valurile din Ipanema mascheaza o aglomeatie maaare dintr-o banala zi de marti. Apa este foarte curata, clara, verde iar nisipul este fin
dupa cum spuneam, aglomeratie mare pe plaja
fortul din Copacabana, construit pentru (evident!) apararea orasului Rio pe la inceputul anilor 1900. Motoarele celor doua tunuri, camera de comanda, depozitele, camerele cu dusuri si WC-uri sub pamant ofera adapost pentru orice situatie. As spune ca incap cam 100 de oameni acolo … dar ce face Rio cu restul de 6.5 mil?
cat stateam pe acoperisul fortului, ne-a survolat un elicopter al politiei militare, care mai apoi s-a dus la o insulita aflata la vreo 4 km departare si a inceput sa traga catre ea. Exercitiul a durat cam un sfert de ora, timp in care se auzeau, cu intarzierea data de distanta, rafalele de arma automata
in partea cealalta a noastra, pe deal, se vede o favela, probabil unul dintre motivele antrenamentului de azi…
evolutia sau mai degraba involutia din Rio
mai stam o zi aici, plecam spre Sao Paolo sa ne recuperam niste bagaje si sa-l intampinam pe Theo 🐣
ca tot veni vorba, am uitat sa va aratam cum se danseaza in 8 luni jumatate 😲