Desi nu parea deloc sa fie asa, cu toate masinile ordonat asezate la coada de ferry din seara de duminica in care am ajuns pe ea, insula aceasta avea sa fie cea mai mare surpriza a noastra de pana acum. Dar sa le luam pe rand.
Plecarea din Sao Paolo nu a fost lipsita de peripetii. Ne-am luat timp sa ajungem la autobuz ca si cum am fi plecat spre Gara de Nord, adica insuficient. In lift ne-am adus aminte ca nu mai avem cash, deci nu putem lua trenul. Solutia a urcat in acelasi lift pe la etajul 15. Un vecin pe care l-am intrebat de ATM-uri si care ne-a explicat cam cat avem de mers pana la ele. Cum deja cunoastem cu autostopul, l-am rugat sa ne lase la unul in drumul lui. Dupa ce ne-am inteles cu homeless-ii din banca, am scos necesarul de cash si am plecat spre statie numai ca sa ne dam seama ca o sa ratam plecarea cu autobuzul. Cu 4 minute. Urmatorul a fost peste 2.5 ore, dar am avut timp sa facem niste reparatii la un rucsac si sa scriem postul anterior.
Autobuzul a fost incurajator de confortabil, calatoria, deci, scurta, pe serpentine ca ale noastre, de la munte, doar ca in loc de brazi erau palmieri 😎
Imediat cum am coborat de pe ferry, gratuit pentru calatorii cu rucsac in spate, am mers spre „orasel” in cautare de cazare.
Dupa ce ne-am facut o idee de preturi, hoteluri si hosteluri, am intrat intr-un magazinel sa ne luam mancare si am ales locul in care sa stam.
Hostel, primul. Ni s-au explicat regulile, cum ca suntem ca o mare familie, ca avem grija unii de altii, ne spalam vasele dupa ce le folosim si la ora 10 ne culcam. Asa ca ne-am apucat de gatit. Sandvich-uri. Cu bere.
Cei care chiar gatisera, ne-au adus o mare farfurie de paste braziliene (sau poate carbonara). Noi le-am impartit ciocolata cu rom. De Romania. Am mancat, am rasfoit un ghid de calatorii Lonely Planet din biblioteca locului si ne-am retras la culcare.
Dis de dimineata, pe la 9, am mic-dejunat si am cedat insistentelor unui coleg de camera de a merge impreuna spre niste piscine naturale. Am impachetat la urgenta, am trecut pe langa barul meu,
si am luat autobuzul cu totii. Noi am coborat la capat si am intrat pe traseu spre Bonete, care incepea cu un drum forestier. Pana la jumatatea lui ne-au cules doi noi prieteni cu masina lor. Sarah din Brazilia si Graham din Irlanda. Cu ei am petrecut inceputul si sfarsitul ploii. Ne-am luat ramas bun si am inceput traseul. Nu prea stiam ca o sa ne ia atat de mult, insa padurea tropicala ne-a surprins cu lianele ei, pasarile colibri, ciocanitoarele, cascadele si vegetatia abundenta dar niciun plop. Unele radacini erau chiar mai inalte decat noi
urme de localnic versus urme de noi
o funie in caz de urgenta
7 ore incheiate am carat rucsacii in spate, pana sa ajungem aici
Pe stradute sunt o multime de licurici. Nici nu e nevoie de iluminat stradal. E ireal!!! Satul e desprins din povesti.
In seara asta au cazut prada primele doua ciocolate, o Milka si un Heidi. Mai avem doar patru 😳
Dimineata ne-am luat mic dejunul – cafe de manha- am strans bagajele si am intins hamacul nostru upgradat cu panza de insecte pe plaja.
Am si dormit in el. Mai pe seara am mancat la tanti Isabel
si ne-am cazat la unchiu Roy. Aici platim 120 Reali in loc de 180. Pret bun, am rezervat 2 nopti. 
vecinul de la etajul superior
copiii de pe uliță la vanatoare de corcoduse cu trei samburi
Si lui Eric ii plac astea cu cola
Noi am inteles ca fericirea nu sta in ceea ce ai, ci in ceea ce esti
o poarta spre nicaieri
work in progress
atelierul de reparatii
seful de santier pe o Vogue Canoe facuta din trunchiul unui singur copac, cules la o anumita varsta si prelucrat intr-un anumit mod 😳
o alta perspectiva asupra lucrurilor
Cate ceva despre loc: a fost populat cu sclavi adusi sa lucreze la fermele locului pentru a aproviziona orasele din imprejurimi.
Ca in Lost, insula are un camp magnectic diferit astfel, e ocolita de avioane iar cel putin 10 ambarcatiuni mari s-au scufundat in jurul insulei de-a lungul anilor, inclusiv a doua cea mai mare dupa Titatic. Localnicii gaseau multe cadavre aduse de valuri dupa scufundare pe care le padau si strangeau bijuterii si alte averi in comori, ce sunt inca ascunse pe insula 👻. E un sat pescaresc mic (estimam, fara google, ca are pana la 100 de locuitori, mai tarziu am spus ca are sub 100 de case…tbc) nu are un magazin de alimente ci lumea se hraneste cu ce are prin curte. Ieri, venea un domn dinspre padure cu o roaba plina de mini-🍌.
Pasari. Ne uitam amandoi la ele si intreb: Ce-or fi alea?
Cum, ciori?
Nuu, nu-s ciori
Dar tu ai zis
Am zis ciori fi alea :)))
dupa mult research de genul care-i cocos si care nu-i, am zis sa o luam pe incercatelea
10 ore mai tarziu 😰 am reusit sa cojim doua nuci.
lectii de zbor
Cealalta parte a golfului
o imensa carcasa de tartaruga iese din mare
raul care coboara din munte si aduce cu el mult nutrient pentru pestii care vin in golf. Tot acolo sunt si pescarii satului.
dam cep la bautura
da, am auzit, cam nasol ninge la voi 😈
sfaturi de la localnici. Ah, da, toate au un pret. Mai exact, tantarii. O specie ciudata care-ti sug sangele si dupa aceea te scuipa cu el. Astfel, devii plina de mici pete de sange. 11 la 7 pentru piciorul stang, am numarat.
dusul de 5 placi
asta micu’, pe numele lui real Patroclesao, a venit cu noi de cand am plecat din Bonete, tot traseul. Teoretic, curata drumul in fata noastra de reptile, fie ca erau soparle, iguane sau cum s’or numi, fie ca erau serpi. Numai ca a dat cu fail de doua ori, adica fix la cei doi serpi din mijlocul drumului pe care i-am vazut la cativa metri de noi. Totul e bine, sasaitoarele par mai sperioasssse decat noi
abia pe drumul de intoarcere am vazut ca suntem in Atlantic Forest. 
intotdeauna Patroclesao a ales varianta pe de-a dreptul. Dar ne astepta rabdator la capatul podului
asa arata un catel care a avut grija de noi 5 ore. Saracutul de el nu prea intelegea de ce il goneam inapoi, odata ajunsi la masini, poate credea ca am toane. Nu ne-a ascultat, ne urmarea de la distanta, poate poate ne mai e de folos. L-am lasat alergand dupa autobuz Si… ca o poveste in rama veritabila, ne-am intors la primul nostru hostel, unde ne-am responsabilizat la comun si ne-am gatit peste fript, cartofi fierti si salata verde. Multa salata!
Noapte buna! 🤗☺️
Am prins si aripi 👼🏻
Batman Alley
dupa street art, direct pe rooftop, la barul hotelului exclusivist Unique – noi fiind in pantaloni scurti si sandale 😎
cea mai cea seara braziliana de pan’ acum. Scoala de Samba Rosas de Ouro in timpul repetitiilor pentru carnavalul de la Rio 😍
mahmureala ne-am petrecut-o acasa la Alice, minunata noastra gazda de Sao Paolo 
with a view…
Alice, care poarta ie cu mandrie la sedinta foto
ce e gresit in aceasta poza!?
dar in aceasta? ☃️
Maine Unde 